Curind si eu si rasuflarea mea
De stele mai departe m-oi prelinge
Va fi o vreme cind aici in piept
Aceasta lampa stinga se va stinge

Sa am rabdare numai indeajuns
Sa pot sa ard pina la mistuire
Si umbra sa mi-o soarba sfintul vint
Si sa ma-ntorc de-a binelea-n orbire

Vazut-am firea lumii pe-nteles
Si toate iata-mi par neprihanite
Ca pentru mine nu mai este loc
Nici tarna sa mi-o las printre morminte

M-am infruptat din toate cite sint
Din pintecele maicii fara stire
Ca-n locul darului incredintat
Eu trebuie sa-ntorc o nemurire

Lumina nu primeste indarapt
Lumina ce mi-a fost impartasie
In schimbul ei asteapta din pamint
Pe Ioan de Lemn in strai de cununie

Ridica-te copilul meu din somn
Roua demult s-a dus de pe coline
Fintina vrea sa vada chipul tau
Si soarele sa creasca linga tine

Se-ntinde alene toamna-n univers
Si lumea se retrage in nefire
Si ca s-ajunga iarasi la cuvint
Ii trebuie un prunc sa o admire

Domoale drumuri turmele pornesc
Si trag spre toamna zarile agale
Tot scade ceru-n fiecare deal
Si creste-n cimitirele din vale

E-atit de pur vazduhul dintre ploi
Si-atit de-ncete umbrele pe unde
Pamintul dintre noi s-a-mputinat
Sa poata ceru-n taina sa-l cufunde