Primavara, sol ceresc,
           alba carte
           de departe,
cite flori te-mpodobesc,
toate alte flori vestesc
           fara moarte!

Primavara, chip de har,
           preoteasa,
           si craiasa,
tu in albul tau talar
in nuanta de Sinear,
           esti mireasa!

Si purtind vesmint bogat,
           ramuri pline
           de albine,
tu ne'nalti cu gind curat
catre Mirele-Imparat
           care vine...

Catre vaile de sus,
            unde zboara
            dorul zboara,
unde-n freamat de nespus
ne va fi in veci Isus
            primavara

Unde totu-i numai flori,
            cararuia
            cetatuia
numai soare fara nori,
numai frati numai surori...
            Aleluia!